duminică, 21 ianuarie 2018

Problemele unui cititor #1: Prejudecățile influențatoare

Problemele unui cititor #1: Prejudecățile influențatoare





Bună tuturor!
Acum ceva timp, ne-am decis să punem bazele unei noi rubrici, numite „Problemele cititorilor”. Aici vom vorbi despre greutățile și alegererile dificile prin care trebuie să treacă un bookaholic. De asemenea, vom încerca să dăm sfaturi care credem noi că merită urmate.

Voi începe cu prima mare problemă a unui cititor: „să citesc sau nu cartea asta?” Cu siguranță, mulți dintre noi ne-am pus întrebarea asta măcar o dată în viață. Există un clișeu la mijloc. Găsești o carte ce ți se pare interesantă și vrei să o citești. Însă, pentru că nu știi nimic nici despre ea, nici despre autorul ei, decizi să te documentezi puțin și cauți recenzii și păreri. Iar destinul face ca tu să dai peste opiniile mai puțin pozitive și să te răzgândești în privința cărții pe care, la un moment dat, o lași la o parte gândind: „dacă lor nu le-a plăcut, cu siguranță nu îmi va plăcea nici mie”. 

Nu ar trebui să gândim așa. Deloc. Fiecare persoană are propriul stil pe care și-l dobândește citind cât mai multe genuri și dându-și seama care i se potrivește cel mai bine. De asemenea, orice carte are și părțile ei bune, și părțile ei proaste. Dar rămâne la latitudinea fiecărui cititor să aprecieze ce îi place la cartea respectivă. 

Aici voi da un exemplu. Mie, personal, îmi place trilogia Fifty Shades. Multor altor persoane nu le-a picat bine tema ei și, poate, stilul de scriere al lui E. L. James. Însă e părerea fiecăruia și trebuie respectată.

Oricum, concluzia la care ajung, indiferent de situație, e că nu trebuie să judecăm o carte după copertă, sau, în cazul de față, după părerea altora. Trebuie citită, savurată dacă se poate și apoi recenzată după propriile impresii și principii.


Vă invit să vă împărtășiți și voi experiențele de genul acesta în comentarii la această postare. Vi s-a întâmplat să treceți prin asta? Cum ați ales să procedați?

sâmbătă, 6 ianuarie 2018

Reading Challenge 2018 (Ian - iul)

                         



  Am ales să fac Reading Challenge-ul în perioada ianuarie - iulie   (6 luni) așa îmi va fi mai ușor să văd ce am citit și ce nu, dacă mă grăbesc și fac unul pe un an sigur o voi da greș, nu îmi doresc acest lucru.  


  • o carte pe care o pot citi într-o zi 
  • o carte bazată pe fapte reale
  • o care de la un autor necunoscut 
  • o carte pe care o am de mult timp
  • o carte cu peste 500 de pagini 
  • o carte pe care nu am reușit să o termin niciodată 
  • o carte recomandată de o prietenă 
  • o carte publicată în 2018 
  • o trilogie 
  • o carte cu coperta într-o singură culoare 
  • o carte recomandată de o persoană pe care abia am cunoscut-o 
  • o carte despre sporturi
  • o carte aleasă după coperta 
  • o carte pe care am citit-o în copilărie
   
   
  Din câte ați văzut este o lista destul de mică având în vedere că este prima dată când fac așa ceva încerc să o iau ușor, să completez absolut tot până în iulie.
În aceste prime șase luni voi încerca să mă bucur de adevăratele comori ale literaturii și vreau să descopăr cât mai multe cărți. Voi fi sinceră și spun că îmi e teamă să încep o nouă carte, nu va așteptați la asta, nu? De ce îmi e teamă? Îmi e teamă să nu fiu dezamăgită de ea, să rămân cu un gust amar după ce citesc o carte foarte lăudată de oameni este un coșmar. Sunt zile când norocul este de partea mea și altele când nu este absolut deloc. Încep o carte recomandată de foarte multe persoane, dar când descopăr povestea ce se ascunde printre pagini mă dezamăgește. 



Acum plec într-o cu totul altă extremă, poate o să fac un articol separat despre cărți și problemele cititorilor unde voi vorbi deschis despre unele confruntări din via
ța mea de cititor. Ce părere aveți? 

  O să vă țin la curent cu ceea ce reușesc să completez din listuța de mai sus și pe facebook dacă sunteți interesați, de asemnea îmi puteți recomandă cărți în comentarii parcurgând cele de mai sus. 
Și nu uițați să spuneți într-un comentariu ce părere aveți de propunerea mea! 

joi, 4 ianuarie 2018

Recenzie - Hotul Fulgerului (Percy Jackson si Olimpienii #1)

 Recenzie - Hoțul Fulgerului
 (Percy Jackson și Olimpienii #1)





Nume: Hoțul Fulgerului (Seria Percy Jackson
și Olimpienii)
Numar de pagini: 373
Autor: Rick Riordan
Editura: Arthur




Descriere:

Cine mai este pasionat astăzi de povești cu zei? Într-o lume a gadgeturilor și a tehnologiei, mai pot interesa întâmplări izvorâte din mituri? Rick Riordan, autorul seriei Percy Jackson și Olimpienii, reușește să demonstreze că povestea mitologică are încă puterea de a tulbura, de a fascina, de a încânta.

Volumul Hotul Fulgerului ni-l aduce în prim-plan pe Percy Jackson, un copil de doisprezece ani din zilele noastre, a cărui existență ia o întorsătură neobișnuită din momentul in care își descoperă legături neașteptate cu lumea Olimpului. Fulgerul lui Zeus a fost furat și un război între zei, cu totul nimicitor, stă să izbucnească. Pentru că prețuiește adevărul, Percy pornește într-o călătorie în care află mai multe despre bunătate, prietenie, încredere și iluzii.




Părerea mea:

Am citit această carte acum mai bine de patru ani şi încă mă gândesc cu drag la ea. Nu ştiu să spun exact ce m-a atras cel mai mult la aceasta, dar nu mi-a fost greu să îmi dau seama de ce a fost pe lista New York Best Seller, categoria cărţi pentru copii aproape două sute cincizeci de săptămâni.

Primul lucru pe care îl observi când începi să citeşti este lejeritatea cu care autorul, prin ochii lui Percy Jackson, ne prezintă viaţa lui. Nu îşi aminteşte nimic despre tatăl lui în afară de poveştile pe care i le spune mama sa, merge la o şcoală cu internat, Grover este singurul său prieten, are un tată vitreg oribil şi suferă de dislexie şi ADHD.





Încă din primul capitol, Percy trebuie să se înfrunte cu lumea scoasă din cărţile de legende. Într-o excursie obişnuită şi foarte plictisitoare, Percy este luat deoparte de profesoara sa de matematică. Deja bănuieşte că a intrat în belele, dar nici nu-şi poate închipui cât de mari sunt ele până când doamna profesoară nu se transformă într-o furie, una dintre slujitoarele din Infern, îl atacă, acuzându-l de furtul celei mai puternice arme din Univers, Fulgerului lui Zeus. De aici şi până la schimbarea dramatică a vieţii lui Percy mai este doar un pas.
Începe să creadă că înnebuneşte. Vrea să creadă că ce a văzut în ziua excursiei a fost doar un coşmar, dar faptul nimeni nu îşi aminteşte de profesoara de matematică care îl atacase îl pune pe gânduri. Nimeni din jurul lui nu a auzit vreodată de doamna Dodds. Dar el îşi aminteşte foarte clar că doamna profesoară de matematică s-a transformat într-o babă zgârcită cu aripi de liliac şi o gură plină de colţi galbeni şi că profesorul de latină, domnul Brunner, a apărut din senin în scaunul său cu rotile, i-a aruncat un pix şi când l-a prins era o sabie, cu care omoară furia fără măcar să realizeze cum.

Ca să fiu sinceră în totalitate, prima dată când m-am apucat să citesc cartea m-am plictisit după primele cinci pagini. Nu vă luaţi după descrierea de pe copertă, eu m-am luat după ea şi am regretat mult timp că din cauza ei nu am citit mai mult de cinci pagini din carte prima dată.



Lucrurile se complică mai rău când descoperă că cel mai bun prieten al său este un satir şi că a fost trimis să-l protejeze, şi când împreună cu mama sa şi Grover merg cu maşina până în mijlocul pădurii, amândoi disperaţi fiind să-l protejeze. Ce se întâmplă apoi? Percy şi Grover ajung în Tabăra Semizeilor, singurul loc de pe pământ unde copii zeilor cu pământenii sunt în siguranţă. Când tânărul de doisprezece ani se trezeşte pe patul din infirmeria taberei, trebuie să înfrunte faptul că mama lui a murit ca el să ajungă acolo.



Nu ştiu exact ce să spun şi ce să nu spun ca să nu distrug suspansul cărţii. Cât am descris primul capitol am încercat să mă hotărăsc ce iubesc cel mai mult la această serie, dar nu am reuşit să mă hotărăsc. Umorul lui Percy este primul lucru care m-a făcut să mă reîntorc la carte după ce o abandonasem, dar pe parcurs m-am îndrăgostit de felul în care autorul ne aduce în secolul 21 legendele despre muntele Olimp. Iar la final, când am realizat că adevărul a fost mereu în faţa ochilor mei şi eu nu am putut să-l văd datorită dibăciei cu care a fost mascat, nu a fost greu să numesc această carte preferata mea. Cu timpul, toată seria a ajuns să fie preferata mea, toate cele şase cărţi citite până acum înghesuite pe primul loc, din simplul fapt că nu pot spune dacă una este mai rea decât alta. Normal că misterul se adânceşte şi încercările lui Percy sunt din ce în ce mai grele, dar să-l vezi crescând pe puştiul de doisprezece ani şi devenind un erou a fost unul dintre lucrurile care mi-au făcut copilăria mai frumoasă. Am crescut împreună cu Percy, Grover şi Annabeth.

Dacă ai trecut de vârsta de cincisprezece ani, e posibil să nu te atragă cartea la fel de mult pe cât ar face-o dacă ai avea doisprezece ani, cât are Percy la început, dar sfatul meu este să o încerci. S-ar putea să te surprindă multe lucruri.

Filmul Percy Jackson și Olimpienii - Hoțul Fulgerului, îl poți viziona aici. Sfatul meu este să nu te uiți la film până nu citești toată seria, pentru că nu respectă exact cursul carții și vei primi spoilere. În plus, dacă cineva mă întreabă de un film mult mai prost decat cartea, îi zic de acest film fără să stau pe gânduri. Ar fi fost un film bun dacă nu era unul care trebuia să respecte cursul unei cărți.



Din seria Percy Jackson și Olimpenii fac parte:
  1. Hoțul Fulgerului;
  2. Marea Monștrilor;
  3. Blestemul Titanului;
  4. Bătălia din Labirint;
  5. Ultimul Olimpian.


Din seria Eroii Olimpului, continuarea seriei Percy Jackson și Olimpienii fac parte:
  1. Eroul pierdut;
  2. The Son of Neptune;      
  3. The Mark of Athena;
  4. The House of Hades;
  5. The Blood of Olympus;




Ultimele patru cărți nu sunt traduse încă.



Recenzie- Tribul de cenușă

                  Recenzie - Tribul de cenușă







Nume: Tribul de cenușă
Autor:   Andra Voicu
Site: Wattpad 







Cartea Andrei de și cu puține capitole, se bucură deja de o popularitate destul de mare, și pe bună dreptate, cartea ei intră în categoria pe wattpad se scriu și cărți care merită citite. 

Povestea se încadrează în genul fantasy, și pe mine, care sunt o mare iubitoare al acestui gen, m-a cucerit încă de la primul capitol.

Povestea se desfășoară în anul 1889 în Alaska, unde protagonista se afla într-o  călătorie, despre care nu ni se oferă multe detali la început. Într-o noapte, ea și celălalte persoane cu care se afla au fost atacați de o creatură misterioasă. Ea a reușit să supraviețuiască, dar cu fața desfigurată și cu toate amintirile pierdute. 



Este salvată și dusă într-un sat foarte neobișnuit, al cărei locuitori poarte haine subțiri deși acolo era o temperatură foarte scăzută, dar ceea ce îi atrage atenția protagonisisei sunt tatuajele oamenilor, a căror semnificație nu o poate înțelege. La început se izolează păstrând o atitudine calmă față de salvatorii săi, fiind măcinată de lipsa amintirilor. Atudine peste care  însă trece destul de repede cu ajutorul fetei care se ocupa de rănile sale. Ea decidă să pornoească în căutarea răpunsurilor atât a cea ce s-a întâmplat înainte de atacul creaturi, cât și a locului straniu în care se află.

Autoarea promite că va fi o carte complexă ce se va desfășura pe mai multe volume, eu una de-abia aștept capitolul următor. 


Un pasaj care mie mi-a plăcut mult:

Tavanul se transformă într-un cer de un rosu sangeriu, iar podeaua, împreună cu patul meu si lucrurile din jur, într-un ocean întunecat de cerneală, lipsit de orizont si as putea spune că este locul unde bolta cerească sărută pământul, dar sfericitatea perfectă a lumii si reflexia imaginii mele deasupra mă conving că nu este deloc. A trecut mult timp de când mi-am privit ultima oară părul argintiu, pielea palidă si fata trasă, asa că sunt pe cale să nu mă recunosc atunci când observ o femeie cu trăsături mult mai rotunde decât ale mele, iar într- un moment de luciditate constientizez: Aceea nu sunt eu.

marți, 2 ianuarie 2018

Recenzie - Regatul spinilor și al trandafirilor

              Recenzie -Regatul spinilor și al trandafirilor 







Nume: Regatul spinilor și al 
trandafirilor
Număr pagini: 480.   
Autor: Sarah J. Maas
Editura: Rao 





Descriere:

Feyre a crescut intr-o lume in care magia exista doar in legende. Dar daca aceasta lume ar fi reala si, mai mult decat atat, ar ameninta sa arunce lumea muritorilor intr-un razboi intunecat? Manata de promisiunea de a-si apara familia, facuta mamei ei, Feyre va afla ca in lumea zanelor totul este posibil, chiar si sa te indragostesi de un Mare Lord al spiridusilor. O amenintare pluteste, insa, asupra acestui taram magic, iar Feyre este singura care poate salva de la pieire regatul zanelor si lumea oamenilor






Părerea mea:



Cred că toată lumea a auzit măcar o dată de cărțile lui Maas, mai ales de prima sa serie Tronul de cleștar. Ce m-a atras pe mine la acestă carte, au fost două cuvinte ce se regăsesc în descrierea sa, zâne și spiriduși, un subiect care pe mine mă pasionat încă de când eram mică. 



Cartea este scrisă la persoana I din perspectiva lui Feyre, motiv pentru care mie mi-a fost foarte ușor să mă atașez de ea, și de ce nu? Feyre este un personaj cu care ori cine se poate identifica. Pe tot parcursul cărți, este pusă în valoare evoluția sa, ea fiind la începutul povești considerată „o inimă de gheață.

Feyre este nevoită să vâneze pentru a-și putea hrănii familia, ea fiind singura lor sursă de venit. Povestea începe în timpul unei vânători. Când Feyre omoară un lup, îl duce acasă, îl jupoaie și îi vinde blana la piața, doar că la scurt timp când un spiriduș își face aparița la ușa casei lor, cerând să se predea persoana care a omorât Lupul, care de fapt era un spiriduș, Feyre are o alegere grea de făcut. Ori să fie omorâtă, pentru că așa cerea tratatul dintre oameni și spiriduși, ori să se mute pe tărâmul spiridușilor pentru totdeauna.  Alege să plece cu acel spiriduș pe tărâmul lir, plănuind să se furișezi înapoi în lumea muritorilor la familia sa, pentru a nu-și încălca promisiunea făcută mamei sale. 


Ajunsă în regatul primăverii, Feyre descoperă că tărâmul spiridușilor nu este de loc ca în povești muritorilor. Cu timpul în inima lui Feyre își face loc iubirea pentru persoana care o ține ostatică, o iubire ce ar putea să o coste viața, când se avântă în mijlocul unei lupte de peste cinci sute de ani. 

În concluzie, regatul spinilor și al trandafirilor este o poveste ce va cuceri ori ce cititor de fantasy, prin farmecul sâu aparte și profunzimea cu care este scrisă. Cu siguranță este cartea mea favorită pe 2017, iar pentru acest an, sunt sigură că va fi volumul al doilea. 







duminică, 31 decembrie 2017

, , , ,

Recenzie - Over Us, Over You

Recenzie - Over Us, Over You





Nume: Over Us, Over You
Număr de pagini: 207
Autor: Whitney G
Editura: CreateSpace Independent Publishing Platform





Descriere:
Subject: Delete this message after you read it...

Dear Hayley,

I'm assuming you're still hungover, so I'll make this brief.

Last night, you slipped under my sheets (without my permission), and we almost had sex. I got the hell out of the bed once I realized it was you, and I took you home.

That's the story.

The end.

Period.

Just in case you've forgotten, you're my best friend's little sister. We will never be anything more. (We can't be anything more.) Our previous friendship is still unresolved--or "over" in your terms, so I'd prefer if we worked on becoming 'just friends' again since you're in town.

Nonetheless, I'm not a man who leaves questions unanswered--even the drunken ones, so to properly close our inappropriate conversation:

1) Yes, I liked the way your lips felt against mine when you were on top of me.
2) Yes, I do "prefer" rough sex, but I'm pretty sure I wasn't rough with you.
3) No, I had no idea you were still a virgin...




This message never happened,
Corey
 




Părerea mea:
Și... am revenit cu o nouă recenzie. Sper că v-am obișnuit cu romanele străine deoarece vor urma, sper eu, cât mai multe în viitorul apropiat pentru că merită. Revenind, cred că deja mi-am făcut cunoscută iubirea mea pentru Whitney G și pentru stilul ei de a scrie și de a contura povești de dragoste. Dacă Sincerely, Carter m-a pus pe jar, Over Us, Over You a aprins focul de tot. 

În momentul ăsta încerc să îmi găsesc cuvintele potrivite pentru a spune cât mai multe și, în același timp, pentru a păstra esența romanului, fără a da spoilere, însă este foarte greu deoarece sunt atâtea de așternut aici și atâtea lucruri de menționat...

Totul începe, per total, de la clișeul des întâlnit - fata care se îndrăgostește de cel mai bun prieten al fratelui ei mai mare, prieten care se dovedește a fi un Don-Juan veritabil ce are la palmares multe aventuri și multe femei trecute prin patul lui. Însă, spre deosebire de alte cărți, lucrurile nu se întâmplă într-un ritm alert, la modul că ei se întâlnesc, se privesc ochi în ochi și scânteia pasiunii aprinde focul dintre ei. Nu. Lucrurile sunt mult mai profunde de atât. Chiar dacă romanul începe în prezent, nici trecutul nu este lăsat în urmă, capitolele oscilând între atunci și acum și răspunzându-ne la întrebările care ne măcinau precum: Cine e Corey? Cum s-au cunoscut el și Hayley? Cum s-au dezvoltat sentimentele între ei?


Atât Hayley, cât și Corey au cunoscut de la vârste fragede ce înseamnă suferința și dorința de a avea tot ce un copil normal ar vrea: o viață frumoasă, prieteni și părinți iubitori. Hayley a fost toată viață crescută și susținută de fratele ei mai mare, Jonathan deoarece părinții lor au căzut în patima drogurilor și i-au neglijat. Destinul face ca ei doi să ajungă în grija unei familii adoptive unde îl cunosc pe Corey, iar între cei trei se leagă o prietenie strânsă.



Anii trec, iar destinul face ei să se despartă, Jonathan și Corey lucrând împreună și punând pe picioare imperiul Statham al cărui CEO este Jonathan. Hayley este susținută în continuare financiar de către fratele ei, însă relațiile cu Corey se răcesc ușor-ușor, ajungând să nu își mai vorbească. În același timp, încearcă să depășească traumele trecutului și să evite orice ar putea-o răni din nou. Aici intră și încercările mamei ei naturale de a relua comunicarea cu cei doi copii ai săi.



Hayley încearcă să își pună pe picioare propria afacere cu banii primiți în mod curent de la Jonathan, fără ca el să știe cum sunt investiți, însă eșuează și singura soluție pe care o găsește e să plece cu coada între picioare spre San Francisco și să îi recunoască în față fratelui ei tot adevărul. 





Aici îl reîntâlnește pe Corey și e nevoie de o primă întrevedere pentru ca sentimentele trecutului să revină la suprafață și să îi tulbure pe amândoi, deși încearcă să nege asta. 



Atracția e prea mare pentru a fi ignorată, iar după o tentativă eșuată de a se strecura în patul lui, până și Corey, masculul alpha, negativistul, primul care a dat un răspuns negativ oricărei posibile relații mai mult decât profesionale între el și Hayley, a cedat tentației și a sfidat orice promisiune nespusă și lege nescrisă pentru a fi cu ea.


Din păcate, sunt încă destule obstacole care îi împiedică să fie fericiți, cum ar fi încrederea pe care deocamdată nu o au în întregime unul față de celălalt și reputația pe care Corey încă o deține în rândul femeilor. Vor trebuie să fie puternici și să lupte pentru ca relația lor să continue pe făgașul cel bun.

În concluzie, această carte a fost ca o gură de aer proaspăt pentru mine. Și, fiind ultima lectură și recenzie pe anul 2017, vreau să vă urez, cu ocazia asta, un an nou fericit, plin de bucuri și împliniri și la cât mai multe cărți noi și bune citite! Să ne reauzim cu bine în 2018!